Ori am o perioada Cillian Murphy ori imi place sa ma uit la filme care n-au nicio legatura cu realitatea; sau vreau sa am propriul meu magazin de DVD rental. either way, amuzant.
hei, nu ca as avea vreun gust dezvoltat pentru animatiile japoneze (caci cele pe care le-am vazut au fost pure accidente, si unele atat de criptice incat seamanau cu un trip pe acid - ceea ce n-ar fi deloc rau daca ar exista intr-adevar un plot) dar asta a fost un accident frumos. pentru mine poate a contat si faptul pesonajele sunt desenate asemanator cu cele din Aeon Flux. poate a contat si ca e facut dupa un serial cu acelasi nume creeat de un japonez, insa regizorul filmului astuia e american; dar dincolo de toate parerile personale, animatia e impecabila. deci da, dragutz.
O serie de interviuri cu the late Kurt Cobain, montat pe imagini din Seattle (aproape nicio imagine cu Kurt, cu Nirvana - which was a nice touch). linistit si aproapiat.
de fuck-up si succes; de record labels si bani; de US vs europa la gusturi muzicale; de talent si good management; de droguri (ca oriunde e rocknroll): la mine extrabonus courtney taylor at his best (de la ”not if u were the last junkie..” am ramas cu un softspot). da.
banksy : ”I used to encourage everyone I knew to make art..i don't..really do it..that much anymore” prezentat ca un film despre graffitti si graffitti artists mi s-a dovedit a fi complet altceva. in a good way. si concluzia poate fi extrapolata mult dincolo de arta de strada. chapeau.
(cel putin la noi poate fi extrapolat, unde critica de arta e la nivel de strada si orgolii idioate, unde curatorii n-au nici cele mai vagi studii de istorie a artei, unde orice dj sau scrib e supertare doar pentru ca vine din berlin sau a stat acolo si beneficiaza de endorsementul cuiva care ”promitea” acum 7 ani si in prezent face nani pe lauri vestejitzi; enfin, sa nu divagam)